A doua si a treia nunta
Obiceiuri nunta

A doua si a treia nunta

de

Randuiala canonica a Bisericii cu privire la cununie, problema divortului si a recasatoriei produc de multe ori confuzii si neintelegeri. Confuziile de acest gen, provin de cele mai multe ori din necunoasterea randuielii bisericii cu privire la aceste chestiuni. Pe scurt vom incerca sa dam cateva indicii si lamuriri in legatura cu aceste chestiuni canonice.

In primul rand trebuie mentionat ca biserica ortodoxa adminte divortul si implicit recasatoria mirilor. Desi statul nu limiteaza numarul casatoriilor, Biserica  recunoaste prin iconomie (planul lui Dumnezeu cu privire la destinul creatiei si al omului) doar a doua si a treia casatorie nu si a partra, spre deosebire de Biserica Romano-catolica. In cazul vaduviei, sotul ramas este liber sa se recasatoreasca fara sa aiba nevoie de vreo aprobare din partera statului sau a bisericii. De obicei recasatoria  dupa vaduvie nu se face decat dupa cel putin un an de la moartea sotului decedat. In cazul divortului insa, pentru a doua sau a treia  cununie, pe langa procedura civila de divort este nevoie si de actul de desfacere a cununiei religioase din partea episcopului si stabilirea unei epitimii (canon, mijloc de pocainta). In astfel de cazuri preotul nu poate savarsi a doua sau a treia cununie decat dupa prezentarea acelor acte de divort din partea statului si a bisericii. Astazi aceste prevederi au devenit strict formale si canonul cu privire la desfacerea cununiei religioase si-a pierdut caracterul obligatoriu.

Referindu-ne mai departe la aspectul canonico-liturgic al problemei trebuie sa mentionam ca randuila slujbei la a doua si a trea cununie nu este la fel cu cea dintai.
Cununia a doua si a treia se savarsesc  dupa o randuiala deosebita, in care se vede inca vechea disciplina  a asprimii cu care erau privite de catre biserica primara astfel de casatorii.
Aceasta randuiala este in prima ei parte mult mai simpla si mai putin sarbatoreasca decat cea de la prima cununie. Logodna este impreunata aici cu slujba cununiei, avand binecuvanatea de la inceput, nu ca la Taine, ci ca la slujbele de binecuvantare  numite ierurgii. Atat ecteniile cat si molitvele de la logodna, cat si cele dinaintea punerii cununilor cuprind rugaciuni pentru pocainta si pentru iertatrea mirilor, pentru ca insotirea lor prin a doua si a treia cununie este socotita ca un pacat izvorat din aprinderea trupeasca, pe care nu au putut-o birui. Incepand cu punerea cununilor pe cap randuiala la a doua si a treia cununie este intocmai ca la prima cununie.                                                
 
A patra nunta este socotita de catre biserica drept o faradelege, de aceea preotii sunt opriti de a o sluji sub pedeapsa caterisirii. 
 
Cununia este si va ramane un ideal general recomandabil, dar el nu trebuie facut doar in virtutea unei traditii, ci trebuie pe deplin constientizat si liber asumat de ambii miri atat ca act in sine, cat si ca responsabilitate ce rezulta din acest act.
Opinii (0)

Adauga opinia ta: